Add parallel Print Page Options

23 Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. 24 Când(A) umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca(B) vâjâitul unor ape mari şi ca glasul(C) Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. 25 Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.

Read full chapter